Ora de istorie

Toate ca toate, dar liceul a fost cea mai mare provocare a mea, nu glumesc. Am fost eleva unui liceu din care făceam parte doar cu numele ,în rest nu prea aveam ceva în comun cu școala aia. Drumul spre cabinetul medical al scolii cu miloaga si cateva minciuni bine planificate inainte ,cersind motivari, era cel mai des loc frecventat de mine. Si acum l-as parcurge fără probleme, cu ochii inchisi. Când mă vedea doctorița deja știa ce vroiam. Bine,asta era deja după ce s-a plictisit de fața mea și nu mă mai înghițea deloc,iar după o vreme a trebuit sa recurg la alte metode pentru a-mi motiva absentele pentru ca nu puteam veni și eu la scoala în fiecare zi ca toți oamenii. Nu de alta,dar îmi venea sa plâng în fiecare dimineață și mă întrebăm dacă nu cumva pot sa merg sedata,doar așa as putea sa fac față.

Trecând peste frustrările mele, ora de istorie era ca Nescafe , adica doi in unu,cea mai trista și cea mai amuzanta în același timp. Adică ne simțeam toți ca la ruleta ruseasca.

Noua nu ne dădea niciodată test, toți eram ascultați din toate lecțiile, nu scăpa nimeni. Așa ca după ce a terminat de ascultat pe toată lumea dintr-un capitol cu un număr infinit de pagini,  începea sa asculte din următorul capitol. Și cum fiecare capitol era infinit, normal ca nu învăța nimeni pentru prima zi de ascultat, se baza fiecare pe noroc.

Intra profesorul în clasa, începe sa tremure ca un curentat, ca adevărul este ca tremura frate ,de ce pana  mea tremura tot timpul nici acum nu știu, o fi avut parkinson sau eu știu. Se aseaza jos, deschide catalogul si începe sa îl răsfoiască. Atunci toți am devenit instant cei mai credincioși oameni de pe planeta și Isus era idolul nostru. Mă uitam în jur și parcă le citeam pe buze rugăciunile și le trăiam în același timp cu ei.

Parcă îl aud și acum:

– Mda, Rosian!

Instant jumătate de clasa râdea și făcea mișto de cel sacrificat și ne bucuram ca nu eram noi în locul lui.

Se ridică în picioare înjurând și blestemand minutul in care a ales sa nu chiulească de la oră.

– Ce ne poți spune despre perioada interbelica?

– N-am învățat, domn profesor…

– Păi da normal, cum sa învățăm noi, stai jos, 3!

– Lințu!

– N-am învățat, domn profesor, treceti-mi un 3 acolo în cont, lasa-ti,promit ca mă revanșez eu data viitoare.

– E, da, bine,bine. O sa vedem noi!

– Azut!

Pfai,firar!  Al doilea 3,ce mă fac? sigur nu o sa iau un 9 la ăsta data viitoare nici dacă învăț din 7 carti. Asta este, oi vedea ce-oi face.

– N-am învățat ,domn profesor,nu am avut timp,  am fost foarte ocupata…

– Tu veșnic nu ai timp,stai jos!

– Și haideti sa trecem la următoarea lecție.

Și așa se petrecea o ora obișnuită de istorie la noi în clasa. Ei bine, asta pana când am decis eu ca nu se mai poate așa și trebuie făcut ceva pentru a lua măsuri pentru ca eu consider ca orice lucru în viata are o rezolvare, trebuie doar sa găsești metoda potrivita.

Așa ca m-am gândit sa-mi introduc niște chestii în  ureche care emiteau niște frecvente în timp ce dicta colega din spate la telefon. Asta a fost salvarea mea și a mai multor elevi din clasa. Așa am scăpat de nenumărate ori de corigenta,cel puțin un sfert din clasa.

Parcă o aud pe Lințu, zicand:

– Am învățat, domn profesor, ascultati-ma sa vedeți, eu vreau sa răspund. Și așa îl mai scapa pe vreunul care se căca tot pe el la cur de frica sa nu își pună căști ,sa nu îl prindă cumva ca viața lui va fi terminata.

Ei bine, așa am reușit sa trec cu brio la istorie, tot cu note mici bineînțeles, ca nu mă avea la suflet domn profesor, dar ce mai conta,eu eram fericita ca nu trebuie sa învăț o iota. Și așa am trecut prin 4 ani de liceu la istorie fără sa învăț nimic. Și dacă mă întrebați cum am reușit sa iau bacul din prima la istorie, adevărul e ca nici eu nu știu. Și nu,nu am făcut același lucru la bacalaureat pentru ca m-am cacat pe mine de frica. Cred ca pana la urma toate rugăciunile pe care le-am rostit in primul an de liceu mi-au fost ascultate exact în ziua aia.

Așa ca în fiecare pauza dinaintea orei de istorie toată lumea se chinuia sa își ascundă firele căstilor pe sub haine, alții își mai luau esarfe la gat, desi toți eram în mânecă scurta.  Alții mai cereau prin alte clase un telefon ,pentru ca aveai nevoie de 2 telefoane pentru chestia asta. Cel care dicta se așeza în ultima banca și clasa trebuia sa facă putina gălăgie ca sa nu se prindă ca ăla zice ce zice la telefon.

A…și cel care dicta era numai unul, așa ca dacă el nu era la scoala, trei sfert din clasa nu era prezenta la oră.

Mai era câte un prost care dădea volumul prea tare la căști și se auzea in clasa și proful credea ca cineva șoptește.

Deci dintr-o ora stresantă, a devenit una haioasa. Și nu,nu ne-a prins proful niciodată pe nicicare,sau poate s-a prins ca facem noi ceva,ca doar nu eram noi așa silitori,dar cert e ca toată lumea era mulțumită.

FB_IMG_1440031647566

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s