Doar niste ganduri la miezul noptii

 Sunt cea mai puternica femeie pe care o cunosc pana acum,dar ca orice femeie, ca sa fiu asa am nevoie din când în când de cate un moment de slăbiciune. Acum am unul…

Ca femeie, sa reușești ceva măreț în viata, singura,pe cai rapide și ușoare, e foarte dificil dacă nu ești…curva. Dar totuși nu imposibil.

Acum ,după atât de mult timp, stau și ma gândesc oare cum ar fi fost dacă nu mi-aș fi lăsat marea iubire în urma, cum ar fi fost dacă-i dădeam o șansă de la început. Sa ma ierți!

Câteodată stau și ma privesc în oglinda și nu ma recunosc. A trecut atât de repede timpul încât nu am realizat ca sunt cu totul alta… nu a mai rămas nimic din mine. Am cunoscut o parte a lumii cu care nu aveam nici o legătură din punct de vedere intelectual ,dar am fost nevoita sa par ca și cum ne-am cunoaște de-o viata și atunci am învățat ce înseamnă actoria în viata reala și totodată am cunoscut oameni care sunt prea deștepti dar trebuie sa para prosti. Am făcut lucruri pe care nu credeam vreodată ca o sa le fac. Am fost “păcălită” de multe ori pana sa învăț ca dacă eu am demnitate nu înseamnă că toată lumea are.

Am cunoscut oameni săraci și oameni bogați care nu pot sa arate ca sunt bogați! Oameni minunați și oameni disperați și asa mai departe.

Am învățat ca singurul lucru care contează este detaliul și ca asta îl da de gol pe om,am învățat cat de mult spune despre el un lucru banal și totodată sa ghicesc o persoana în zece minute.

Mi-au spus ca banii costa mult, iar eu le-am arătat ca doar prostii plătesc un preț asa mare pentru ei.

E o lume nebuna,nebuna… Și ți se pare și mai nebuna când în adâncul tău ști ca nu faci deloc parte din ea.

Nu știu încotro ma îndrept,nu știu care e drumul, nu știu cu ce oameni îl împart și mai ales nu știu dacă drumul are vreo destinație,dar eu continui sa merg,oricum nu mai am nimic de pierdut.

Ce am văzut pana acum sunt conștienta ca e doar la un nivel minim dar nu mi-e frica de ce mai poate urma, viata e minunata și trebuie sa ști tot ce-i în spatele ei.

De întors ma pot întoarce oricând, doar ca nu vreau sa o fac,pentru asta sunt făcută și oricum nu mai am la cine,te-am lăsat în urmă iar tu ți-ai găsit alt drum și știu ca drumurile noastre nu se vor mai intersecta niciodată…

Și da,lumea asta te schimba total! Dacă acum câteva luni eram o fetita naiva și viata mea era simplă, acum nu mai am absolut nimic în comun cu ea…poate doar iubirea ce-o simt pentru el,dar și asta va dispărea încetul cu încetul… 1445892313157

Am scris asta pur si simplu!

Peste tot vorbesc tabloidele despre un EL si–o EA. El, printul din povesti, fermecatorul cu privirea verde ce nu-ti poti lua ochii de la el, multimi de fete straduindu-se a se-nvarti in jurul lui,care mai de care. Si…ea, fata inocenta si frumoasa care are prea mult de unde alege dar asta nu valoreaza nimic atata timp cat nu l-a-ntalnit pe… EL,toti din jurul ei fiind doar niste…simpatici!

Si-ntr-un final, se intalnesc, simtindu-se mai impliniti ca niciodata. Totul pare un vis devenit realitate,de fapt nu pare, chiar este. Cate fete nu o invidiaza,  cate nu-si doresc sa fie in locul ei, cate priviri invidioase i se arunca cand o vad de mana cu el,cand o vad in dreapta lui in AMG,mergand in cele mai speciale locuri…impreuna.

Dar ce te faci cand printul din povesti apare prea tarziu? Ce te faci cand tu ai deja un rege in inima?  Printul e mic copil…

Te visam de cand aveam 7 ani si ma uitam impreuna cu mama la telenovele, te visam cand citeam in basme despre tine si ma-ntrebam unde esti oare si daca existi cu adevarat.  Unde ai fost tot timpul asta? Te-am cautat o vesnicie… dar ai aparut prea tarziu . Off,daca mi te dadea Doamne Doamne mai devreme nu ti-as mai fi dat drumul! Te-as fi venerat! Dar din pacate unele lucruri apar in viata noastra prea tarziu, din pacate si unii oameni la fel. Iarta-ma,te rog, iarta-ma… ai fost cel mai minunat om pe care l-am intalnit pana acum, ai fost un vis devenit realitate si sunt sigura ca si eu am fost pentru tine la fel. Dar se pare ca vine un moment in viata cand realizezi ca unele visuri se indeplinesc prea tarziu si nu te mai poti bucura in intregime de ele si crede-ma…nimic nu regret mai mult. Cand te-am intalnit,brusc toate basmele aveau un sens…si nu mai pareau basme!

Langa tine am trait cele mai de neimaginat clipe din viata mea. Poate au fost prea de neimaginat pentru mine…dar a fost perfect,prea perfect!

Ceea ce am trait noi doi impreuna a ramas in mintea mea si nimeni nu poate schimba.

Iarta-ma, printule, iarta-ma, dar regele mi-a luat totul…nu mai am nimic!received_969241119781759

Ora de istorie

Toate ca toate, dar liceul a fost cea mai mare provocare a mea, nu glumesc. Am fost eleva unui liceu din care făceam parte doar cu numele ,în rest nu prea aveam ceva în comun cu școala aia. Drumul spre cabinetul medical al scolii cu miloaga si cateva minciuni bine planificate inainte ,cersind motivari, era cel mai des loc frecventat de mine. Si acum l-as parcurge fără probleme, cu ochii inchisi. Când mă vedea doctorița deja știa ce vroiam. Bine,asta era deja după ce s-a plictisit de fața mea și nu mă mai înghițea deloc,iar după o vreme a trebuit sa recurg la alte metode pentru a-mi motiva absentele pentru ca nu puteam veni și eu la scoala în fiecare zi ca toți oamenii. Nu de alta,dar îmi venea sa plâng în fiecare dimineață și mă întrebăm dacă nu cumva pot sa merg sedata,doar așa as putea sa fac față.

Trecând peste frustrările mele, ora de istorie era ca Nescafe , adica doi in unu,cea mai trista și cea mai amuzanta în același timp. Adică ne simțeam toți ca la ruleta ruseasca.

Noua nu ne dădea niciodată test, toți eram ascultați din toate lecțiile, nu scăpa nimeni. Așa ca după ce a terminat de ascultat pe toată lumea dintr-un capitol cu un număr infinit de pagini,  începea sa asculte din următorul capitol. Și cum fiecare capitol era infinit, normal ca nu învăța nimeni pentru prima zi de ascultat, se baza fiecare pe noroc.

Intra profesorul în clasa, începe sa tremure ca un curentat, ca adevărul este ca tremura frate ,de ce pana  mea tremura tot timpul nici acum nu știu, o fi avut parkinson sau eu știu. Se aseaza jos, deschide catalogul si începe sa îl răsfoiască. Atunci toți am devenit instant cei mai credincioși oameni de pe planeta și Isus era idolul nostru. Mă uitam în jur și parcă le citeam pe buze rugăciunile și le trăiam în același timp cu ei.

Parcă îl aud și acum:

– Mda, Rosian!

Instant jumătate de clasa râdea și făcea mișto de cel sacrificat și ne bucuram ca nu eram noi în locul lui.

Se ridică în picioare înjurând și blestemand minutul in care a ales sa nu chiulească de la oră.

– Ce ne poți spune despre perioada interbelica?

– N-am învățat, domn profesor…

– Păi da normal, cum sa învățăm noi, stai jos, 3!

– Lințu!

– N-am învățat, domn profesor, treceti-mi un 3 acolo în cont, lasa-ti,promit ca mă revanșez eu data viitoare.

– E, da, bine,bine. O sa vedem noi!

– Azut!

Pfai,firar!  Al doilea 3,ce mă fac? sigur nu o sa iau un 9 la ăsta data viitoare nici dacă învăț din 7 carti. Asta este, oi vedea ce-oi face.

– N-am învățat ,domn profesor,nu am avut timp,  am fost foarte ocupata…

– Tu veșnic nu ai timp,stai jos!

– Și haideti sa trecem la următoarea lecție.

Și așa se petrecea o ora obișnuită de istorie la noi în clasa. Ei bine, asta pana când am decis eu ca nu se mai poate așa și trebuie făcut ceva pentru a lua măsuri pentru ca eu consider ca orice lucru în viata are o rezolvare, trebuie doar sa găsești metoda potrivita.

Așa ca m-am gândit sa-mi introduc niște chestii în  ureche care emiteau niște frecvente în timp ce dicta colega din spate la telefon. Asta a fost salvarea mea și a mai multor elevi din clasa. Așa am scăpat de nenumărate ori de corigenta,cel puțin un sfert din clasa.

Parcă o aud pe Lințu, zicand:

– Am învățat, domn profesor, ascultati-ma sa vedeți, eu vreau sa răspund. Și așa îl mai scapa pe vreunul care se căca tot pe el la cur de frica sa nu își pună căști ,sa nu îl prindă cumva ca viața lui va fi terminata.

Ei bine, așa am reușit sa trec cu brio la istorie, tot cu note mici bineînțeles, ca nu mă avea la suflet domn profesor, dar ce mai conta,eu eram fericita ca nu trebuie sa învăț o iota. Și așa am trecut prin 4 ani de liceu la istorie fără sa învăț nimic. Și dacă mă întrebați cum am reușit sa iau bacul din prima la istorie, adevărul e ca nici eu nu știu. Și nu,nu am făcut același lucru la bacalaureat pentru ca m-am cacat pe mine de frica. Cred ca pana la urma toate rugăciunile pe care le-am rostit in primul an de liceu mi-au fost ascultate exact în ziua aia.

Așa ca în fiecare pauza dinaintea orei de istorie toată lumea se chinuia sa își ascundă firele căstilor pe sub haine, alții își mai luau esarfe la gat, desi toți eram în mânecă scurta.  Alții mai cereau prin alte clase un telefon ,pentru ca aveai nevoie de 2 telefoane pentru chestia asta. Cel care dicta se așeza în ultima banca și clasa trebuia sa facă putina gălăgie ca sa nu se prindă ca ăla zice ce zice la telefon.

A…și cel care dicta era numai unul, așa ca dacă el nu era la scoala, trei sfert din clasa nu era prezenta la oră.

Mai era câte un prost care dădea volumul prea tare la căști și se auzea in clasa și proful credea ca cineva șoptește.

Deci dintr-o ora stresantă, a devenit una haioasa. Și nu,nu ne-a prins proful niciodată pe nicicare,sau poate s-a prins ca facem noi ceva,ca doar nu eram noi așa silitori,dar cert e ca toată lumea era mulțumită.

FB_IMG_1440031647566

Ultima parte!

Priveam în jur și nu știam ce sa fac. Aveam în fata cel mai minunat om pe care l-am întâlnit vreodată si o data cu el decizia care îmi va schimba viața definitiv. Îl priveam și vedeam langa el un viitor la care întotdeauna am visat, dar nu lângă el… deși el e barbatul visurilor mele. În clipa în care m-a întrebat mi-au trecut prin minte toate momentele plăcute sau mai puțin plăcute alături de prima mea iubire. Sa las totul balta, sa spun nu și sa mă întorc în  trecut ,poate poate el totuși simte ceva pentru mine? Sau sa privesc înainte și sa mă bucur ca în sfârșit am ceea ce am visat de mica fiind?

Nu! I-am spus deja ca l-am iubit din totdeauna, dacă mă iubea făcea și cel mai mic efort sa-mi arate.

Cu ochii deja umeziți de emoție și fără sa mă mai gândesc la nimic, am spus “Da, vreau!”. M-a luat în brațe și fără sa ne dam seama am început amândoi sa vărsam câteva lacrimi de fericire.

– Mă faci cel mai fericit  barbat din istorie, Te iubesc!

– Și eu te iubesc, dar te rog ,putem sa nu spunem la nimeni pana nu vine mama acasă?  Vreau ca ea sa fie prima care afla și nu vreau sa afle prin internet.

– Normal,  orice vrei tu iubita mea!

M-a luat în brațe și m-a dus în cameră, a deschis minibarul și a luat o sticla de șampanie și am cinstit cea mai frumoasa zi din viața mea de pana acum.

– Sa mă scuzi ca nu am aranjat dormitorul cu petale de trandafiri și lumânări așa Cum meriți, dar nu eram sigur de ce răspuns îmi vei da și nu vroiam sa par caraghios, îmi spune el zâmbind de fericire.

– Stai liniștit, ai toată viața înainte sa te revansezi, hahaha.

Și pentru prima oară am făcut dragoste in adevăratul sens al cuvântului si am dormit toată noaptea in bratele lui. A fost cea mai frumoasa noapte de pana acum. Totul părea o fantezie la care eu nu mă asteptam sa se întâmple prea curând.

M-am trezit involuntar, mă uit la telefon și era trecut bine de miezul nopții, îl priveam Cum dormea imbratisandu-ma și mă simțeam cea mai împlinită femeie. Ies pe balcon sa mă bucur putin de priveliștea superba. Eram la o deosebita pensiune a unor prieteni din clisura dunarii ,situata la poalele munților, cu o priveliște mirifica.

FB_IMG_1439921138022

Reflectam la toată viața mea și mă gândeam oare ce ar spune tata acum, ce m-ar fi sfătuit el sa fac? Luasem oare decizia corecta?

Cert era ca ma simțeam de parcă nu mi-am luat adio îndeajuns de la cel la pe care l-am iubit. A fost prea scurt,i-am spus doar vreo 3 cuvinte iar asta nu era îndeajuns pentru mine. Trebuia sa îi spun  tot,sa mă simt liniștită ca nu au rămas cuvinte nerostite și ca pana la urma el e un om minunat și trebuie sa știe ăsta,  trebuie sa știe ca cineva chiar l-a iubit cu toată ființa ei… Mă uit la telefon și mă gândesc ce sa fac, sa îl sun? Parcă simțeam nevoia sa îi aud vocea și sa văd cum reacționează la ceea ce aveam sa îi spun. Dar nu,m-am gândit sa îi spun totul printr-un sms, astfel nu voi uita nimic. Și i-am scris : ” Sa știi ca dacă o sa auzi ceva despre mine sa nu te îndoiești vreodată ca te-am iubit. As fi dat orice sa întâlnesc din nou barbatul care ai fost la început. Și îmi pare rău dacă ti-am făcut vreodată vreun rău dar eu nu vroiam sa cred ca simt ceva pentru tine pentru ca eu nu credeam în iubire dar acum știu ca exista. Ai fost singurul care m-a făcut sa tremur… la propriu. Astea au fost ultimele cuvinte.  Îți doresc tot binele din lume lângă oricine ai fi, pe bune… Te iubesc! Și îmi pare rău…”

Pentru mine, sa-ți iei adio, este cel mai dureros lucru posibil,atat de dureros pentru ca oamenii atunci când pleacă din viața ta, pleacă cu o bucata din inima ta iar acea bucata nu va mai putea fi înlocuită niciodată ,acel gol în sufletul tău va rămâne mereu așa.  Cu inima împăcată și cu o lacrima curgând pe obraz ,fără sa-mi dau seama ,îmi trece prin gând : “Dar oare cum era dacă era cum trebuia sa fie?”

După ce l-am trimis am avut un imens sentiment de ușurare,  nu m-am mai simțit niciodată atât de ușurată.  Tot ceea ce m-am ferit sa îi spun dintotdeauna,tot ce m-am chinuit sa ascund atâta bucata de vreme,toată lupta mea interioara a luat sfârșit pentru ca într-un final i-am spus… și spre surprinderea mea, m-am simțit foarte bine, pentru ca știam… știam ca odată cu acel mesaj,totul s-a terminat și pentru prima oară simțeam ca s-a terminat definitiv…și îmi era bine.

Am pus telefonul pe silențios și l-am lăsat pe balcon, m-am întors în dormitor, mi-am dat jos halatul și m-am cuibărit în brațele celui mai minunat om le care l-am întâlnit. Si nu vroiam sa mai plec…

FB_IMG_1439920197818received_944461412259730FB_IMG_1439921080956received_944461282259743FB_IMG_1439921129058FB_IMG_1439921102453received_944461248926413FB_IMG_1439920963957received_944461228926415FB_IMG_1438819093111